De aproximativ o saptamana asist la o isterie nationala si mediatica in online. Fie bloguri(DailyCotcodac, Chinezul, Ciutacu, Anca), twitter(tastati #draduta) sau facebook(4600 de persoane), aceasta isterie se raspandeste mai ceva ca gripa porcina. Inca n-am inteles de ce!
Opinia proprie este ca mana de oameni ce a pornit acest experiment vrea sa arate puterea onlinelui, puterea implicarii lui. Au trecut de mult peste ideea de baza si acum isi canalizeaza forta in a-si arata puterea coltilor. (Licitatii, bannere, articole cu zane…)
Celor nefamiliarizati cu lumea online, le spun ca este vorba despre cazul lui Daniel Raduta. (Poza preluata de pe contul de facebook).
Oare cazul in sine este atat de impresionant? Sau ce s-a intamplat de s-a declansat aceasta isterie?
Ca pe multi altii si pe mine ma misca astfel de cazuri. De multe ori incerc sa ajut. Dar, de fiecare data stau si ma gandesc bine inainte de a face acest lucru. Oare ajut persoana care trebuie?
Momentan sunt in dilema de a intelege si percepe acest caz. E perioada intrebarilor si raspunsurilor.
Studiul cazului:
Avantul tineretii m-a adus in Bucuresti, unde am facut Politehnica, facultate ce, suprinzator pentru unii, a avut un impact foarte mare asupra vietii mele: acolo mi-am cunoscut iubirea, multi dintre prietenii actuali si de pe holurile ei am fost recrutat de BitDefender.
Eu si cu Raluca ne-am luat si cu acte-n regula si am reusit sa ne mutam si la casa noastra. Ne-am gandit noi ca va fi cam mare pentru doua persoane, ne-am pus pe treaba si … asteptam un baiat peste putin timp, in martie. Care se dovedeste foarte activ inca de pe acum.
Un barbat de 30 de ani e depistat cu leucemie in luna octombrie 2009. Dupa cateva sedinte de chimioterapie si tratament, boala intra in remisie(remisia este perioada de timp în care celule canceroase au fost distruse şi are loc înlocuirea cu celulele normale ale sângelui; acest lucru se obţine utilizând doze mari de medicamente foarte puternice, care se administrează pe o perioadă de şapte-zece zile; apoi organismului îi va lua câteva săptămâni să înceapă să producă celulele sănătoase; pe acestă perioadă pacientul va fi spitalizat ).
Ca in toate cazurile de cancer, cuvantul vindecare este inlocuit de cuvantul remisie(deoarece boala a fost vindecata …dar exista posibilitatea reaparitiei). Stiu bine acest lucru pentru ca si eu am in familie pe cineva ce a scapat de cancer prin operatie, dar conform medicilor este in remisie.
Pentru a incerca sa “scape” definitiv de leucemie, exista posibilitate unui transplant de celule stem.
Acest tip de operatie se face in tara noastra la Tg Mures si Bucuresti(cu celule stem recoltate de la pacient, sau de la rude). Operatia costa aprox 50.000 E – dar este gratis deoarece este subventionata de stat.
Majoritatea romanilor(cu bani) fac acest tip de transplant contra cost in China(una dintre cele mai renumite clinici din Beijing).
“Dupa transplantul de celule stem se aplica si un tratament traditional chinezesc cu acupunctura si masaj. Cei mai multi dintre pacienti inregistreaza mici progrese. Nu garantam vindecarea insa, de obicei, observam o ameliorare. Sa nu uitam ca aveam de a face cu boli pentru care nicaieri in lume nu s-a gasit un leac”, precizeaza doctorul Huang Yun.
Interventia in China este intre 20.000 si 40.000 E. Mai exista si posibilitatea transplantului in clinici din Germania, Italia, Austria. In Germania ajungand o astfel de interventie la 130.000 E!
Cand vine vorba de sanatate mi se pare logic sa alegi doar ce e cel mai bun. Astfel, Daniel a optat pentru o interventie intr-o tara Europeana.
Dupa ce am tratat-o cu succes pana acum, medicii au cazut de acord ca cea mai buna optiune pentru mine este un transplant de maduva, operatie care nu se poate efectua in tarisoara noastra draga. Si asa am ajuns acum sa sper ca o sa fiu ajutat sa-mi rotunjesc conturile (foarte subtiri fata de necesar) cu vreo 120.000 – 150.000E in cel mai scurt timp posibil.
Sperante exista, dar nu certitudini, astfel e logic si normal ca fiecare dintre noi sa incercam tot ce ne sta in putinta pentru a mai rapi cate o zi pamanteasca…vesniciei, nu?
Dileme:
1. Daniel, a fost cooptat de pe bancile scolii de BitDefender, si lucreaza acolo in domeniul IT de aprox 5 ani. Se observa ca se pricepe pentru ca are aproximativ 3 bloguri, conturi pe toate retele de socializare. Insa abilitatile lui sunt recunoscute insasi de BitDefender, care l-a promovat ca Project Manager(conform profilului de pe LinkIn).
Nu stiu cum e la BitDefender, dar toti prietenii mei ce lucreaza in IT castiga peste 2500 E/luna, in Romania, la firme mult mai mici decat BitDefender.
Cam asta ar fi prima mea dilema. Cam cat castiga Daniel pe luna.
2. Documentele doveditoare- stadiul bolii. Nu exista! Era mult mai de efect si credibil, o scrisoare medicala, fise de investigatii. Buletin de analize. Iar cel mai important: O factura pro-forma de la clinica unde vrea sa-si faca transplantul. Prin acea factura clinica atesta ca esti in baza lor de date pana strangi banii si de asemenea da si o cifra aproximativa a cheltuielilor.(Asa se procedeaza in clinicile din Europa.)
PS: Mie personal soacra, tot de cancer mi-a murit. Tot prin Fundeni am stat cu ea(7 luni). Tot asteptand pe lista de transplant a murit. Dar saptamanal adunam o sacose de hartii cu tot felul de analize, teste etc…
3. Pozele. In poza atasata se afla Ramona. Cand a fost facuta poza avea 5 ani. Tot leucemie a avut. Acum nu stiu sigur daca a scapat sau nu. Cert este ca asa arata un om dupa un tratament de citostatice. Eu am vazut-o pe matusa-mea, dupa 1 luna de citostatice…si asa arata. Stau si ma intreb, daca Daniel doreste sa ne trezeasca mila, compasiunea, fraternizarea oare e indicat sa posteze in album poze din toate locurile frumoase din concedii? Pana la urma multi dintre cei ce doneaza, doar viseaza sa ajunga unde a ajuns Daniel in concedii.
4. Casa. Pasajul asta din descriere nu-mi da pace: “am reusit sa ne mutam si la casa noastra. Ne-am gandit noi ca va fi cam mare pentru doua persoane”.
Din arhiva personala: Dupa 2 luni de spitalizare cu soacra mea, nu mai aveam nici un ban. Tratamentul ajunsese la 3-5 mil pe zi. Cu timpul am facut credite la toate bancile care ne-au primit. Spre sfarsit faceam actele sa scoatem apartamentul la vanzare pentru a strange bani macar pentru o luna de viata- n-am mai apucat. Datoriile le platesc si acum dupa 3 ani.
Disperarea te impinge sa recurgi la gesturi extreme. In astfel de cazuri iti dai seama cat de putin valoareaza lucrurile materiale, si…nu te mai intereseaza.
Oare tu, Daniel te-ai gandit vreo clipa sa-ti vinzi casa(sau apartamentul prea mare) din Bucuresti. Masina ai? Daca ai renunta la aceste lucruri ti-ar mai trebui o suma infima, spre deosebire de cei 150.000 E, nu?
Concluzia: O persoana de succes, Project Manager intr-o firma de IT, insurat, cu casa in Bucuresti, doreste un mic ajutor din partea noastra, a tuturor(a celor ce inca n-am ajuns la succesul lui). Dar ce compromis face aceasta persoana. Cat de mult isi doreste sa traiasca, daca nu e dispus sa renunte la nimic din statutul lui social…ci doar cere?
Intr-o saptamana de campanii online s-au strans 47.000 E!!! – in conturile lui Danut. Daca adaugam salariile, casa, masina, si creditele pe care poate sa le faca…cred ca-i sunt de ajuns, nu?
Acum intelegeti dilema mea? Cand si cui sa donez?
Sa donez lui Daniel-cel mai mediatizat caz umanitar din online-ul romanesc? sau Alexandrei o fetita de 6 ani!
PS: Info pentru Daniel:
In total ati donat 68.732 euro pentru Alexandra pana azi, 27 ianuarie 2010. Din fericire, banii s-au strans foarte repede, iar Alexandra are suma necesara pentru transplant cu 91 de zile mai devreme decat ne-am propus. Nu mai este nevoie de 130.000 de euro, ci de aproximativ 50.000 pentru ca transplantul se poate face cu succes si in Romania, la Timisoara, printr-un parteneriat cu o clinica din Viena. –extras de pe blogul Alexandrei
– deci transplantul se poate face si in Romania!
Chiar e nevoie de atata sarcasm cand vine vorba de viata unui om? Da, remisie inseamna vindecare temporara, insa in functie de anumiti parametri, sunt sanse mai mari sau mai mici ca boala sa revina. Da, sunt multi oameni care au nevoie de ajutor. Care sunt poate intr-o situatie mai grava decat a lui Daniel. Care nu au sansa ca strigatul lor de ajutor sa fie auzit atat de bine. Dar sa acuzi ca “mana de oameni ce a pornit acest experiment vrea sa arate puterea onlinelui, puterea implicarii lui” nu e cam mult? Eu m-as gandi ca e o mana de oameni care incearca sa ajute. Sa ajute un om care are nevoie de un transplant pentru VIATA. Un om care, in ciuda succesului de care aproape ca il acuzi, nu are suma asta de bani. A muncit sa ajunga acolo unde e. Bravo lui. Il acuzi ce cere ajutor? Nu le cere banii de paine celor care numai pe aia ii au. Ar trebui sa formuleze altfel nevoia lui de ajutor? “Operatia mea costa 150.000 EUR, dar o sa imi vand masina si casa si o sa stau cu chirie pentru ca am facut GRESEALA de a avea leucemie si deci o sa mai am nevoie numai de 80.000 EUR” ? In Romania ar putea face operatia numai daca ar avea o ruda compatibila. Si el nu are. Nu trebuie sa donezi daca nu te convinge nevoia lui de ajutor. Nici tu si nici prietenii tai din IT care castiga peste 2500 EUR/ luna desi lucreaza la firma mai mici decat Bitdefender. Dar nu trebuie sa acuzi un om ca cere ajutor, un om care se afla in situatia lui Daniel. Recunoaste ca nu-l invidiezi, cu tot succesul lui de Project Manager in IT. Daca l-ai cunoaste, ai sti cat de rau ii pare si lui pentru cei care se afla in situatia lui(sau mai grave de atat). Dar daca ai fi in situatia lui ai intelege si ce inseamna ca dorinta ta cea mai arzatoare sa fie sa traiesti si sa ai o viata linistita alaturi de sotia ta si de copilul tau care inca nu s-a nascut.
@Carmen: Nu contest boala, si nici suferinta lui Daniel. Stiu ce inseamna, pentru el si pentru apropiatii lui. Si eu am trecut prin asta.
E logic si normal sa ceri tot de la ceilalti si de la tine nimic?
Nu spun ca nu trebuie ajutat, pentru ca doar oamenii de pe langa el pot sa-l ajute. Statul nu ajuta pe nimeni.
Dupa cum ai vazut, sper, in celalalt caz…cu putina implicare…aceasta operatie se poate face si la noi…si pe bani mult mai putini.
Omg! no comment! RUSINEE pentru invidia din cauza careia te grabesti sa judeci acest om si mai ales in aceasta situatie!
@anonim: Glumesti, nu? Invidie!?!
Mai bine sa-si vanda casa….si sa aiba un stres in plus ca nu poate sa ofere un viitor copilului decat sa dam noi din jurul lui cate 2 sau 3 euro…..
Nu pot sa cred ca faci asa comentarii…esti om oare?
@mihaela: uite aici chiar nu inteleg gandirea ta. Ce e mai important o casa…sau o viata(sanatate)? Daca esti sanatos poti sa-ti iei 10 case intr-o viata. Dar daca nu mai esti, cu ce te ajuta casa?
Se vede ca nu ai fost pus in situatia de a alege intre o casa si viata…sa vedem atunci ai mai zice ca lucrurile materiale sunt importante!
Am o curiozitate: in inceputul articolului ai scris “E perioada intrebarilor si raspunsurilor” insa dupa ce am citit tot parerea mea este ca te-ai hotarat.
Problema este ca nu ai facut un efort pentru a cunoaste in detaliu cazul insa iti expui parerea intr-un loc public.
Cateva observatii:
Nu toti angajatii din IT castiga peste 2500 euro. Felicitari colegilor tai insa imi vine greu sa cred ca o firma mica isi permite in perioada de criza sa plateasca un angajat (nu IT Manager sau persoana de top management) cu banii astia.
Document justificativ gasesti chiar pe situl lui Daniel http://danielraduta.ro/ la adresa exacta http://danielraduta.ro/wp-content/uploads/2010/01/Indicatie-transplant-1.jpg
Tot aici gasesti si motivele pentru care operatia nu se poate face in Romania.
Daca am fi trait intr-o perioada mai stabila economic poate lucrurile ar fi stat altfel. Casa ar fi valorat mai mult, bancile ar fi dat bani mai usor si totul s-ar fi rezolvat mult mai usor.
S-a mai spus si o repet si eu: daca nu vrei sa donezi este foarte simplu sa ignori mesajele. Insa nu inteleg dece simti nevoia sa aduci un punct de vedere contra fara macar sa te interesezi in detaliu.
@alexandru: chiar am studiat destul de mult cazul.
1. Operatia se poate face in Romania. – http://www.alexav.ro/donatii/ daca altii pot inseamna ca se face. Trebuie doar sa te interesezi si costa doar 50.000 E.(priveste data 27.ianuarie.2010)
2. Mi se pare mult mai justificativ pentru o suma asa mare un document de la clinica din strainatate(factura proforma se numeste) la care se doreste transplantul. E normal ca inainte sa te interesezi la clinica, sa vb despre ce suma e vorba si apoi sa te apuci sa strangi banii necesari, nu? Asa te invata la cursurile de management, intai faci planul si apoi te apuci de actiune.
Eu nu duc o campanie pro sau contra, spun doar ca e normal si firesc inainte sa dai bani sa-ti pui cateva intrebari si sa analizezi situatia. Asta e valabil in toate cazurile nu doar in acesta.
Poate eu nu dispun de toate datele, dar nimeni nu se inghesuie sa ma lumineze.
In astfel de situati critice calapodul unui anunt umanitar este urmatorul(sau poate eu sunt de moda veche):
Sunt bolnav de boala X. Operatia/transplantul costa 120.000 E. Eu impreuna cu familia am reusit sa strangem 10.000 E. Mai am nevoie de 110.000 E. Ma intelegi?
Pana si cel mai sarac om din Romania asta contribuie si el cu ceva, daca stie ca mai are o sansa.
Pentru ca asta conteaza cel mai mult. Sansa. Daca esti grav si sansa aceasta este singura scapare…te agati cu ambele maini de ea, si incerci sa nu-i dai drumul.
o fi avand casa si masina daniel … dar teai gandit ca poate sunt luate pe credit si el in continuare plateste rata … deci chiar daca lear vinde ar mai trebui sa puna bani ca sa iasa pe zero … nu judeca oamenii la prima vedere … stii vorba ai aprima impresie conteaza … eu tind sa nu pun patternuri pe oameni deci … si tu ar trebui sa faci asta. Oricum societatea in care traim e deaiurea … deoarece toata lumea are dreptul la viata si chestiile astea de viata si de moarte ar trebui oferite gratis si toate taxele din salarii pentur sanatate sa se duca “doar la sanatate” nu adunate si apoi impartite.
Pot sa inteleg perspectiva din care vezi lucurile, avand in vedere experientele prin care ai trecut cu rudele tale. Si sincer imi pare rau ca a trebuit sa te chinui atat. Simt insa nevoia sa-ti expun lucrurile si din perspectiva mea.
Incep raspunzand la ultimele tale 2 dileme:
1. Doneaza cui crezi de cuviinta.
2. Da, transplantul de celule stem hematopoietic se poate face si in Romania. NU si in cazul meu si a altor 70% din cei care au nevoie de transplant!
Sa luam pe rand nelamurirle tale:
Oamenii ce au pornit acest proiect s-au FOLOSIT de puterea online-ului; este mult mai mult o implicare pentru cauza mea decat un experiment de-al lor. Stiu ce entuziasmate erau zanele, la orice ora din zi si din noapte de orice succes care mai aducea cate o donatie.
Despre boala: da, sunt in remisie. Timpul in care am intrat in remisie si caracteristicile citogenetice ale bolii indica un risc mare de recadere (revenire). De-aia am eu nevoie de transplant.
Tratamentul: daca ne documentam foarte bine si mai discutam si cu medici hematologi (de exemplu cel care ma trateaza pe mine) aflam ca:
1. In Romania (fie Tg. Mures, Bucuresti sau Timisoara) se fac 2 categorii de transplant de celule stem hematopoietice: autolog (cu celule sanatoase de la bolnav) si alogenic, cu celule de la un donator INRUDIT PERFECT COMPATIBIL
2. In forma mea de leucemie, autotransplanturile sunt ineficiente. Ramane a doua varianta.
3. Eu NU am un donator asa cum scrie mai sus, asa cum atesta si documentul semnat de medicul care ma trateaza. Fratele meu este partial compatibil.
4. La Timisoara au inceput sa se faca primele transplanturi cu celule de la donator neinrudit. La copii. Stiai ca, in fiecare spital, exista sectii si medici diferiti ptr tratamentul copiilor si al adultilor? De ce? Pentru ca protocoalele si metodele de tratament sunt relativ diferite. Un medic care trateaza leucemia la copii nu lucreaza si cu adulti.
5. Interventie in China: te rog mult sa-mi dai si mie contactul cuiva care a facut transplant de celule stem HEMATOPOIETICE la clinica din China. Eu nu am gasit o asemenea persoana. Am primit o brosura a serviciilor medicale prestate de clinica din China acum vreo saptamana: diverse tratamente cu celule stem de diverse tipuri, in scopul regenerarii anumitor organe. Insa nu am vazut nici o referire la transplantul de celule stem hematopoietice.
Documente: am ales sa pun cel mai relevant si usor de inteles document care atesta interventia de care am nevoie. Nu stiu cui ii folosea o copie dupa buletinul de analize care spunea de: “translocatia 15,99 e prezenta, pacientul a fost tratat cu 56 mg MTX”; si asta e unul din putinele pasaje pe care le-am inteles din scrisul de mana al doctorului.
Factura pro-forma: e in curs de obtinere; am ales sa nu astept dupa ea pentru a strange banii. Orice zi de asteptare conteaza cand vorbim de o boala care te poate ucide intr-o luna. O sa fie si ea publicata; o sa fie publicate si toate facturile eliberate de clinica.
Pozele: asa am ales eu sa ma prezint. Imaginea asta despre mine prefer sa o am in minte pana la vindecare.
Situatia materiala: pe scurt, nu cumva tu ai recurs la imprumuturi cand ai ajuns la fundul sacului, cand nu mai aveai alte variante?
• Ce fac 99% din oameni cu veniturile lor la 25-30 ani? Se gandesc ca o sa aiba nevoie de 150.000E cash, peste cativa ani?
• Cat crezi ca-mi ia sa vand o casa in aceasta perioada? Cati bani crezi ca imi mai raman dupa ce inapoiez bancii imprumutul?
• Cat castig din vanzarea unei masini de 9 ani?
• Transplantul de celule stem HEMATOPOIETICE poate genera complicatii. Poate dura si 1 an sa-ti revii complet, daca-ti revii.
• Peste 6 luni, statul roman ma va scoate la pensie (vreo 200-300 RON/luna), pentru ca trec 12 luni de concediu medical. O sa am si un copil mic.
Operatiile in general si cele de transplant in special sunt diferite de un produs pe care il iei din supermarket. Din aceasta cauza si pentru ca nu am studii in domeniu, cred ceea ce spune un doctor specialist in documentul pe care l-am citat in postul initial.
Personal nu am facut deocamdata cursuri de management. Am terminat Politehnica la fel ca si Daniel. Pentru mine conteaza mai mult rezolvarea problemei.
Este foarte firesc sa pui intrebari inainte de orice actiune. Ai pus vre-o intrebare direct lui Daniel? Sunt convins ca poate fi contactat foarte usor.
Parerea mea este ca atunci cand emiti o parere intr-un spatiu public esti tu primul raspunzator pentru aceasta. Nu trebuie sa se inghesuie nimeni sa te lumineze. Trebuie sa incerci tu in primul rand sa afli toate datele.
Nu stiu de nici o moda veche sau noua pentru ajutoarele umanitare. Nu cunosc protocoale de genul acesta si nu cred ca exista un manual despre cum sa ceri ajutor. Mi se pare ca tot ceea ce am vazut scris de Daniel sau altii care ii sustin cauza se incadreaza in limitele decentei si asta este tot ce conteaza.
Mesajul pe care vreau sa il transmit este ca inainte de a ridica probleme publice ar fi bine sa cautam raspunsul in particular.
Buna Laurentiu,
Sunt sotia lui Daniel. O sa raspund si eu din perspectiva mea. Intrebarile tale sunt cat se poate de corecte si pragmatice. Ai trecut si tu prin asta cu familia ta si stii cum e.
Mie personal mi-a fost foarte greu sa trec prin ceea ce ai scris. Pentru ca uneori e usor sa fii in exterior, sa studiezi, sa analizezi, sa faci comparatii.
Cand am aflat despre diagnostic, eu eram in luna a 4-a de sarcina. Cum crezi ca e ca la 28 de ani sa primesti un astfel de diagnostic? Ce crezi ca o fi fost in sufletul lui? Poate nici eu nu stiu in totalitate. Stiu insa ce am simtit eu, s-a prabusit totul in jurul meu. Eram insarcinata in luna a 4-a, dintr-o data trebuia sa fac foarte multe lucruri singura, desi na sarcina ar trebui sa fie o perioada linistita si frumoasa din viata unei femei.
In acelasi timp m-am rugat tot timpul sa fie bine, sa nu fie nevoie de transplant si chiar daca se punea problema de transplant, m-am rugat ca fratele lui sa fie compatibil, ca toata operatia sa poata fi facuta in Romania. Am citit foarte multa literatura de specialitate, m-am interesat ce se poate face si ce nu in Romania. E normal sa faci asta si sa incerci tot ce e posibil. Am citit despre cazuri din Romania, multe s-au sfarsit tragic din pacate, din lipsa de bani, din lipsa reactiei autoritatilor, din cauza ca s-a asteptat pana in ultimul moment, din lipsa sansei. Am zis ca poate celulele stem ale baietelului nostru nenascut, ar putea fi o solutie. Si ar putea fi, dar nu la noi in tara normal. Multe lucruri legate de leucemie nu se pot face la noi in tara. Stiai ca la Timisoara mai este nevoie de doua camere sterile, pentru ca multi copii stau la rand sa faca transplant in lipsa lor? Uite poti dona pentru aceasta cauza.
Vestea ca fratele lui nu e compatibil a fost destul de dura si ea. Era clar ca Romania, nu era o varianta. Apoi inainte de Craciun am aflat si eu de transplanturi de la donatori neinruditi la Timisoara. Am prins speranta, dar apoi am aflat ca de fapt procedura se realizeaza doar pentru copii.
Ce ai face tu in aceasta situatie? Am acceptat campania media. Intr-adevar expunerea este mare si poate e vorba de isterie asa cum zici. Nu este deloc placut, dar crede-ma ca si perspectiva de a ramane singura la 28 de ani cu un copil mic, ma face sa accept aceasta isterie, cum ai numit-o tu. Am pornit procedurile si pentru fondurile de la Minister, dar nu cred ca vrei sa vezi mail-urile pe care le-am primit de la familiile celor care au asteptat in zadar aceste fonduri, de cele mai multe ori ele venind prea tarziu, si care ne sfatuiau sa nu asteptam, ci sa incercam sa obtinem bani si pe alte cai.
M-am gandit normal sa vindem casa. Era prima varianta intr-o situatie economica normala. Dar cine crezi ca o cumpara acum pe criza asta? Am acoperi o parte din credit si crede-ma ca nu ar ramane cine stie ce. Si apoi cat ar dura oare? Am avea timp oare sa asteptam pana atunci? Apoi cu creditele… eu am intrat in concediu prenatal, in 3 saptamani o sa nasc, cine crezi ca-mi da mie un credit acum? Iar sotului meu in situatia in care se afla ii da cineva credit? Plus ca vine un copil, care are nevoie si el de multe lucruri. M-as putea intoarce la lucru, dar cine are grija de copil_
Apoi, un transplant in strainatate nu inseamna ca te duci si intr-o saptamana te intorci acasa. Ci pacientul trebuie sa stea acolo 3,4,5 luni pentru supraveghere indeaproape. Si are nevoie de un insotitor. Si crede-ma ca in banii astia de 120+150 de mii de euro nu sunt incluse chiria, mancarea intretinerea pentru perioada post-transplant, perioada post-transplant putand genera complicatii si cheltuieli medicale suplimentare.
Ceea ce m-a facut sa scriu este concluzia ta, pentru ca e usor sa emiti judecati de valoare si sa faci comparatii. Te-ai interesat de foarte multe lucruri si ai respectul meu, dar nu ai de unde sa stii ce compromisuri am facut noi. Este foarte greu sa te afli inr-o situatie particulara. Asa cum poate eu nu inteleg perfect greutatile prin care ai trecut tu, poate nici tu nu intelegi greutatile prin care trec eu: sa astepti un copil, sa n+ai habar ce va urma si cum anume vei putea creste acel copil, sa te intrebi uneori de ce Dumnezeu ti l-a dat intr-o situatie atat de complicata, sa stii ca sotul tau o sa fie plecat cateva luni bune si n-o sa poti fi langa el si de fapt sa nu stii ce va fi. Si despre poze, da poate ar fi fost mai indicat sa punem poze cu el chel si slabit si cu mine cu burta la gura. Dar oare tu ti-ai expune sotia in ultimele saptamani de sarcina la asa cev? Eu am emotii si cu acest copil sa fie sanatos, pentru ca aceste luni de sarcina au fost tare stresante si nu stiu in ce masura l-au afectat. Sunt foarte multe intrebari la care nu iti doresc vreodata sa ajungi sa-ti raspunzi.
De fapt, nu doresc absolut nimanui sa traiasca ceea ce traiesc eu acum.
Va doresc multa santate tie, sotiei tale si copiilor tai!
Doamne-Ajuta!
@Daniel & Raluca: Fiecare caz e diferit. Lucrul ce le uneste e ca toate pleaca de la o tragedie.
Intrebarile mele le consider pertinente, putin acide dar reale. Dileme pe care orice persoana care doneaza o suma de bani trebuie sa s-i le puna. Aplicabilitatea lor este in toate cazurile de ajutoare umanitar. Faptul ca al vostru caz e dat ca exemplu, cum ai spus si tu Raluca, e riscul expunerii.
Cum am spus si ma repet, sunt in favoarea donatiilor, si eu fac astfel de gesturi de omenie(chiar daca unii nu cred).
PS: Eu fac parte din cei carora le-au murit rudele “in asteptare” pe lista de transplant de la Fundeni.
Va urez la amandoi sa treceti cu bine peste acest hop din viata.
nu se compara cazul Alexandra cu cazul Daniel,pe plan financiar.
Cum am mai spus, perspectiva ta este pertinenta dintr-un anumit punct de vedere.
Numai ca, atunci cand faci afirmatii false care implica probleme grave cum este a mea, unii te-ar putea crede. Daca scopul tau nu este doar sa faci valuri, atunci documenteaza-te foarte bine inainte sa faci afirmatii de genul “Daniel Raduta ar putea face transplantul si in Romania, dar vrea in conditii de top din Europa”.
in sfarsit un post cu scaun la cap. well done, ppl.
@Laur “PS: Eu fac parte din cei carora le-au murit rudele “in asteptare” pe lista de transplant de la Fundeni.”
Atunci daca ai trecut prin aceasta situatie (in care – asteptarea- nu e o solutie) de ce te mai mira isteria acestei campanii?
Nu trebuie sa privesti situatia aceea ca un esec: ca nu ati incercat si alte cai (cum fac Daniel&Raluca, in loc sa ASTEPTE) de a-ti salva rudele….Probabil de aici vin frustarile tale…Iti urez sa treci cu bine peste acest “esec”!!
Sanatate
@Anonim: Chiar crezi ca asteptatrea e o sultie in acest caz? Sau ca eu m-am resemnat si am asteptat ajutor de la stat, spital? Ei bine NU.
Ideea era ca si eu am trecut prin asa ceva, iar in disperarea de moment…am facut credite peste credite, imprumuturi la rude, prieteni, facusem actele si pentru vanzarea casei. Intelegi tu ca situatiile extreme te imping la lucruri extreme…cand realizezi de fapt ca mai bine muncesti 20 de ani de acum incolo sa achiti datorii dar macar sa sti persoana respectiva in viata.
De aici vine nemultumirea mea fata de unele cazuri, in care unii se complac ca victime neajutorate si asteapta ajutor total din partea celorlalti.
Dar aceste lucruri si trairi…sau sentimente ca ti-ai da si haina de pe tine pentru o clipa din viata celuilalt le inteleg doar cei ce au trecut prin situatii limita.
PS: Eu nu consider cazul meu un “esec”…pentru ca eu si sotia am facut absolut tot ce ne-a stat in putinta.